Insemnatatea Invierii Domnului

[stanislau]

Cateodata tot stau si ma gandesc daca e bine sa scriu mult,ca mi se pare ca se intelege tot mai putin,desi,un cleric m-ar putea usor contrazice;si pe buna dreptate.
Pe unii,vorbaraiul mult ii plictiseste,insa,fara explicatie,nu se poate intelege.Fiindca invatatura teologica nu se rezuma la doar doua cuvinte.Ea este centrata pe coborarea vesnica a lui Hristos,pe anamneza("Faceti aceasta intru amintirea Mea!"),pe ceea ce numim noi,EUHARISTIE! Invatatura teologica este Hristocentrica.
Iata ca prin mila lui Dumnezeu,apuc sa mai deschid un subiect,cel mai important din teologie:patimile,moartea,invierea si ridicarea(inaltarea) la Ceruri a Mantuitorului Hristos.
"Pentru ca,daca Hristos n-a inviat,zadarnica este credinta noastra,[si tot] zadarnica este si propovaduirea noastra..." cum spunea Apostolul Pavel.

Terminologie teologica:
-anamneza(gr.anamnesis)=aducere aminte,pomenire,amintire.Este termen imprumutat din limba greaca.Nu il folosim decat in Biserica,de aceea nu are cum sa fie prea cunoscut.
-hristicentric,hristocentrism=ceva care are in centru pe Hristos,in jurul lui Hristos.Hristocentrismul este ideologie teologica care isi raporteaza activitatea sa la Mantuitorul Hristos,pleaca si se intoarce la Hristos,Il are la baza pe Hristos,"piatra cea din capul unghiului".

[stanislau]

"Daca Hristos n'a inviat,zadarnica este credinta noastra,zadarnica si propovaduirea noastra"(Sf.Ap.Pavel)

In Cartea Facerii vedem cum,neascultand de SINGURA porunca Divina "puteti manca din orice pom,numai din pomul cunostiintei binelui si raului sa nu mancati",primii oameni au mancat,calcand astfel porunca lui Dumnezeu.
Intai,Dumnezeu a cercetat(se poate spune ca a cautat sa aduca inca de atunci pe Adam cu Eva la starea dinainte,caci a intrebat:"unde esti Adame?",dar Adam nu a cautat mila si iertarea lui Dumnezeu,ci a raspuns:"sunt gol si m-am ascuns".
Daca Adam era baiat destept sa raspunda cava de genul:" am gresit inainta Ta,Doamne,nu sunt vrednic de bunatatea si de iertarea Ta,dar ma rog Tie pentru acestea",altfel ar fi fost situatia...
Dar sa vedem ce s-a intamplat mai departe,nu ce era bine sa se intample:
In bunatatea Sa,Dumnezeu a fagaduit inca de atunci un Mantuitor,o promisiune ca omul cazut nu va fi lasat asa in caderea lui si ca urmeaza sa ii dea posibilitatea sa se ridice inapoi la Dumnezeu,prin ajutorul Domnului si voia,sau cu lucrarea omului:"dusmanie voi pune intre tine si intre si intre femeie,intre semintia ta si semnintia ei/aceasta iti va zdobi capul,iar tu ii vei intepa calcaiul"(Facere 3.15) Sf.Biserica numeste acest verset ca PROTOEVANGHELIE,adica Evanghelia dinainte,Intaia Evanghelie,ce cuprinde,in esenta,intreg Noul Testament.
Adica,daca prin femeie s-a facut caderea,tot prin femeie urma sa se faca si restaurarea.
Eva cea Noua,Fecioara Maria,urma ca,prin primire in pantece pe Dumnezeu-Cuvantul(Logosul),sa nasca pe Logosul,sa primeasca Logosul la intrupare.Dar sarpele(diavolul) urma sa lupte si el prin impotrivire continua,insa fara de putinta sa poata opri lucrarea Domnului.

[stanislau]

Cum am aratat,Adam isi recunoaste rusinea,in loc sa isi marturiseasca imediat pacatul.Gandeste ca poate Dumnezeu nu stie ce a facut el.Si incearca s-o mai scalde cu altele.Se gandeste pe urma sa dea vina pe femeie,alta greseala.Adica femeia este singura de vina pentru cele intamplate.Dar pe femeie cine a facut-o? Pai Dumnezeu. Asa deci;de vina este pana la urma chiar Dumnezeu.
Aceasta si reiese din discutie:Dumnezeu-vinovat pentru pacatul lui.
Dar cum poate fi vinovat Creatorul in fata creaturii?
Ca urmare,Dumnezeu ridica Raiul de pe pamant,la Ceruri.In fapt,Raiul este o lume spirituala paralela cu lumea noastra.Doar sufletele pot trece in ea.
Prin versetul care arata ca Dumnezeu ii face imbracaminte lui Adam,se arata ca omul cel cazut este sensibil in fata bolilor,frigului,foametei,fricii,pe care in Rai,nici nu le-a cunoscut,nici nu le-a auzit.Pentru ca,in Rai,nu este moarte.
Dupa ce a alungat pe Adam cu Eva din Rai,Dumnezeu a pus la Usa Raiului,inger cu sabie de foc falfaietoare pentru ca sa opreasca pe oricine ar mai intra in Rai.
Aceasta a insemnat ca nimeni si nimic nu mai putea intra in Rai;nici trup,nici suflet.
In Cartile Vechiului Testament,apar aceleasi versete care arata ca primii Patriarhi,apoi Regii si Profetii,toti,la moartea lor,li se coborau sufletele in Iad:"si a murit Avraam si s-a adaugat la poporul sau....:"si a murit Iisac si s-a adaugat la poporul sau...";"si a murit Iacov si s-a adaugat la poporul sau...";..."si a murit si Moise si s-a adaugat la poporul sau",s.a.m.d.
Nici unul dintre acestia,nu a vazut la moarte,"cerurile deschise si pe Fiul Omului sezand la dreapta Tatalui",asa cum a vazut intai Arhidiaconul Stefan,cand l-au ucis cu pietre:porti deschise,iar in intampinare,chiar Dumnezeu,pentru ca sufletul Sf.Stefan sa treaca la viata si la odihna vesnica.

[stanislau]

Trebuie sa va marturisesc ca,pe cand eram student la Facultatea de Teologie,am cumparat de la magazinul de obiecte bisericesti de pe centrul Aradului,o Cruce,avand pe spate,ma rog,emblema Vaticanului,iar pe fata,Hristos rastignit;deasupra Sa era Tatal care tinea Crucea cu ambele maini,iar peste Tatal,un porumbel,simbolizand pe Duhul Sfant.
Am recunoscut imediat ca este o Cruce care contine o doctrina:in momentul mortii Mantuitorului pe Cruce,impreuna au fost acolo,atat Tatal,cat si Duhul Sfant,incat intreaga Sfanta Treime s-a coborat deodata in Iad.
Pentru ca totdeauna,atat in Cer,cat si pe pamant,chiar si la intrupare,Intreaga Sfanta Treime a fost in unitate,niciodata despartita,nici chiar prin moartea pe Cruce a Mantuitorului:"caci cine a vazut pe Fiul,a vazut si pe Tatal..."cum spune Mantuitorul Apostolilor.
Si acum urmeaza in ordine:cand Mantuitorul isi da sufletul pe Cruce,catapeteasma templului iudaic cade.Catapeteasma era peretele templului care despartea poporul de locul jertfelor,unde intrau doar preotii.Trebuie precizat ca,templul iudaic avea trei incaperi,credinciosii stand in prima;nu dupa cum stau credinciosii astazi in a doua,in naos,in nava Bisericii,cand catapeteasma desparte pe credinciosi doar de altar.La templul iudaic,in prima incapere statea si se ruga poporul,in a doua preotii aduceau jertfele(olocaustele),iar in a treia se afla Chivotul Sfant,in care numai Arhiereul intra si isi apleca capul peste Chivot si acolo ii vorbea Dumnezeu.
Catapeteasma care crapa,simbolizeaza caderea zidului care desparte pe noul popor de Dumnezeu;este caderea blestemului.
Apoi se deschid Cerurile.
Acum,intreaga Sfanta Treime se coboara in Iad,cum s-a intamplat cu cei dinainte,insa Trupul Domnului ramane pe Cruce;deci numai partea spirituala se coboara la Iad.
Si in Iad,incepe judecata;si dreptii se muta cu sufletele la Rai,caci Portile Raiului erau acum deschise,iar cei de curand morti,invie si se deschid mormintele si acestia ies vii spre vazul lumii si lauda lui Dumnezeu.

[stanislau]

Dupa alungarea din Rai,omul,fara ajutorul Domnului,nu avea cum sa mai intre in Rai.Dar el era,insa capabil de fapte bune.
Este un aspect al Istoriei Religiilor si,sa nu fie cu suparare la profesorii laici,care probabil nu au reusit sa raspunda la intrebarea:cum de omul,din toate timpurile si din toate locurile,credea in nemurirea sufletului?Adica,dupa moartea trupului,sufletul trece in alta existenta? That is the question.
Aceasta reiese din insemnarile lor teologice(inscriptii,scrieri,picturi,etc):atat din Africa,din Europa,din cele doua Americi,de fapt de peste tot globul:la unii,sufletul trece peste o punte,la altii,este judecat de zei,etc.
Raspunsul il afla in aceasta:
Dupa alungarea din Rai,omului i-a ramas ceva in constiinta,ceva sadit si ce nu avea sa ii piara niciodata:aceea ca,dupa moarte,sufletul nu moare.

[stanislau]

Harul este energia necreata Divina,ce izvoraste neancetat din Treimea Sfanta.
Asa cum soarele da lumina si caldura,tot astfel,Treimea Sfanta elibereaza neancetat din Sine aceasta energie,denumita Har,Har Dumnezeiesc,Har Mantuitor.
Lucrarea Harului in omul care il primeste,se concretizeaza in cele Sapte Daruri ale Duhului Sfant:intelepciune,intelegere,cunoastere,putere,sfat,evlavie si frica de Dumnezeu.
Ca sa fiu si mai bine inteles:Treimea Sfanta radiaza Harul,descris mai sus.Omul care este de acord sa il primeasca in el,este un bun credincios,unit cu Sfanta Biserica,este evlavios si temator de Dumnezeu,este cu dragoste fata de aproapele.
Actiunea harului aspura omului credincios,fac sa izvorasca din acesta,roadele.Este vorba de cele Sapte Daruri.
Cum apa uda radacina plantei si face ca planta sa dea rod,tot asa,Harul se coboara peste credincios,facand sa rodeasca in el Sf.Daruri.
Dupa aceasta introducere,doresc sa revin la subiect:
In Rai,omul putea sa nu manance din nici un fruct,pentru ca nu murea.Acel:"puteti manca...",implica si pe cel:"puteti si sa nu mancati...".Si aceasta este explicabil in aceea ca Harul Dumnezeiesc ii hranea pe oameni;sau,acestia se hraneau din Har.Si ca urmare,ei nu simteau,nici nu cunosteau:frica,foamea,setea,boala,frigul,oboseala s.a.
Fac aici o paranteza ca de aceea si insista Sf.Biserica sa ne rugam neancetat,pentru ca Harul sa lucreze in noi si sa ne ajute sa trecem mai usor peste necazurile vietii de zi cu zi.
Harul lui Dumnezeu asupra primilor oameni din Rai,are si rolul de a sustine firea umana;aceea ca omul este trup muritor si suflet nemuritor,ambele deopotriva.Ca sa dau un exemplu,Harul sustine firea umana,asa cum aracul sustine planta,sa nu cada.
Alungarea oamenilor din Rai,slabeste aceasta legatura,pentru simplul fapt ca departeaza pe om de Dumnezeu.Prin similitudine,pacatosul pierde din acelasi motiv,Harul.
Spunem deci ca firea umana este slabita prin pacatul originar,aceasta fire,lipsita de suport sustinator,este aruncata in voia incercarilor.Scopul acestor incercari,are la capat,tot Raiul,dar pe un drum lung si obositor,nu unul deja facut de-a gata,cum au fost primii oameni in Rai.Si in plus,abaterea de la Legea lui Dumnezeu,de la calea cea dreapta,adica de la dreapta credinta,nu mai duce spre Dumnezeu,ci spre prapastia haosului,a iadului,a locuintei celor morti pentru totdeauna.
Deci iata pericolul la care este expus omul,rupt din Har,lasat singur sa hotarasca si singur sa gaseasca calea.
De aceea si spune Sf.Biserica drepmaritoare,ca numai Harul Divin pe care Biserica il radiaza sau il reflecta spre noi,venind din Dumnezeu,este singurul in masura sa ne arate si sa ne lumineze calea pe drumul vietii,cale,care de multe ori,trece peste prapastii abrupte si se trezeste in fata cu fiare salbatice si inspaimantatoare:provocarile vietii care se lupta sa ne rupa de Hristos si de Sf.Biserica.

[stanislau]

Puteti pune intrebari cu privire la unele aspecte descrise mai sus.O sa incep eu sa intreb si tot eu sa si raspund:
1)Daca Dumezeu a sadit in Rai cei doi pomi,pomul vietii vesnice si pomul cunostiintei binelui si raului,pentru ce le-a mai spus primilor oameni sa nu manance?Pui ceva neindicat la indemana cuiva,ca apoi sa ii atragi atentia sa nu se atinga de el?De ce nu il pui in alt loc?

Dumnezeu nu a gresit sadind in Rai cei doi pomi din care primii oameni trebuiau sa nu manace,dar puteau doar privi la ei.
Prin sadirea acestora si interzicerea de a manca,ca fiind unica porunca data omului in Rai,Dumnezeu arata ca VOINTA,LIBERTATEA OMULUI IN A ALEGE SINGUR,I-O LASA LIBERA.
Daca sadea cei doi pomi in loc ferit,fireste ca nu mai era nevoie de porunca;omul nu avea putinta de a gresi,fiindca nu avea cum,aceasta insemna ca vointa omului sa fie constransa,incorsetata;practic,anihilata.
Dumnezeu nu ne lasa vointa libera pentru ca sa gresim,ci sa dorim sa nu gresim,pentru ca sa dorim noi sa mergem spre El,sa vrem aceasta,sa ne convingem de aceasta.Este vorba despre acel subiect numit"chip si asemanare in teologie",de care ma voi ocupa mai incolo.

2)De ce a lasat Dumnezeu deschise portile raiului?Pentru ca iata,gasind portile deschise,diavolul sub chipul sarpelui,a intrat si a stricat cat a putut de mult.

Intr-adevar,diavolul,sub chipul sarpelui,a gasit Portile Raiului deschise si a intrat.Fireste ca daca erau inchise,nu putea sa intre.Dar aici se pune problema despre libertatea omului.Daca Dumnezeu inchidea Portile Raiului cu Adam si Eva inauntru,era ca si cum ar fi facut o rezervatie umana,inchisa,de care se ocupa,dar care nu permitea iesirea;ar fi fost ca un tarc in care crestea de toate.Si acolo,pus si omul.
Dar in acest caz,omul nu avea libertate de ramanere sau de plecare;ar fi fost exact cu statut de prizonier,de legat.
Dumnezeu lasa mereu libertatea omului ca sa ramana cu El de buna voie,nicidecum silit.Convorbirea,comuniunea cu Dumnezeu,se bazeaza pe libertate,nu pe constrangere,nici prin legare ca sa nu te poti departa.De ce? Ca asa vrea Dumnezeu.

3)De ce,atunci cand ne rugam,ne intoarcem cu fata spre rasarit?

Asa cum spune Scriptura,spre rasarit a sadit Dumnezeu Edenul,spre apus a fost aruncat omul cazut.De aceea ne intoarcem spre rasarit,ca fiind locul din care a cazut omul datorita pacatului primilor oameni.Este locul spre care dorim sa ne intoarcem,locul din care si vine Mantuitorul la a doua venire.

4)De ce se coborau in iad sufletele patriarhilor,regilor,profetilor si dreptilor Vechiului Testament? Doara nu au avut o viata sfanta? Cu ce erau ei de vina?

Portile Raiului erau inchise de Dumnezeu si pazite cu strasnicie de inger.Nimic nu putea intra si nimic nu putea trece de inger.
Regula aceasta a pus-o Dumnezeu pentru toata lumea.Cand le-a inchis,nu a spus ca face exceptie.
Sufletele dreptilor Vechiului Testament in iad,erau asemeni unor torte vii care lumineaza necontenit in intuneric.Intunericul iadului nu il putea stinge si nici diavolii iadului nu se puteau apropia de ei si nici chinui.Ii puteau doar privi,mahniti ca nu au putere asupra lor.
Dreptii in iad,sufereau doar de lipsa vederii lui Dumnezeu.Ei nu Il vedeau acolo pe Dumnezeu.Fireste,fara comuniunea cu Dumnezeu,nu aveau nici odihna.
Dar si Mantuitorul S-a coborat in Iad,aratand ca respecta si El regula,pentru a judeca acolo poporul israelit si a-i trimite,pe cei vrednici,la Rai,la odihna cea vesnica.
Hristos a transfigurat moartea.Daca pana la coborarea Sa in iad,moartea statea in fata omului,dupa Inviere,moartea a trecut in spate,pandind doar.


(subiect in lucru)